La începutul secolului al XIX-lea, familia Cuțui avea o construcție mai veche, ce a fost distrusă de atacurile turcești.
Legenda spune că un grup de turci din insula Ada-Kaleh au răpit-o pe soția lui Ghiță Cuțui, căpitan de panduri. Pentru răscumpărare, pandurul a vândut o parte din pământ, clădind mai apoi casă întărită, o culă. Cert este că în jurul anului 1815, Ghiță Cuțui a construit cula, împreună cu fiul său, Constantin.
În 1836, Constantin Cuțui a ctitorit biserica “Sfinții Împărați” aflată în apropiere, pictura fiind terminată în anul 1840 pe cheltuiala fiului său, Mihalache. Părăsită în 1916, casa-culă a fost devastată de către trupele de ocupație germane în timpul Primului Război Mondial din 1916-1919.
După 1930, Constantin I. Cuțui și Ioana Cuțui au încercat o restaurare a clădirii, dar fără succes. În timpul iernii 1953-1954, acoperișul culei s-a prăbușit din cauza greutății zăpezii. Cula Cuțui a rămas în ruină până în anul 1963, când DSAPC Oltenia, prin arhitectul Iancu Atanasescu, a realizat proiectul de restaurare. Din anul 1965, proiectul a fost preluat de către arhitectul Rodica Mănciulescu, care a continuat lucrările până la finalizarea lor, în 1968. Până în anul 1990 aici a funcționat un muzeu etnografic.
În primul deceniu al secolului XX, cula a fost retrocedată moștenitorilor familiei Cuțui. În prima fază de construcție cula avea la etaj 3 încăperi, în care accesul se făcea din cerdac. Astăzi există 3 încăperi și un hol, accesul se face din pridvor.
Surse: CULE ÎN LUMINĂ
GHIȚĂ CUȚUI
După uciderea mișelească a lui Tudor, la puțtin timp căpitanul Ghiță Cuțui se refugiază în Transilvania unde i-a legatura cu Simion Mehedințeanu. Știm că ambii au acționat în condiții foarte grele, s-au deplasat la Sibiu unde au organizat grupuri de panduri cu unii reprezentanți ai maselor populare din Oltenia, cu negustori, cu slujbași și chiar cu unii boieri. Tot lui i-a revenit misiunea de a lua legătura cu serdatul Toma Brătianu din Pitești, despre care auzise că dorește să participe la lupta împotriva domnitorului Grigore Dimitrie Ghică. Cuțui a primit asigurările lui Brătianu că lucreaza cu "stima și sfaturile boierilor români rămași la Brașov si (a) altori români ce sunt în țară la București" Rămânând ca Ghiță Cuțui "să-și caute tovarăși căt mai mulți" și până la răscoală Brătianu "îi va trimite adesea vestire prin scrisori și bani cu indestulare ca sa dea celor ce vor primi să urmeze spre aceasta"
Alaturi de Simion Mehedințeanu, Ghiță Cuțui va incerca în 1826 sa reaprindă flacara revoltei. Mărturii contemporane vorbesc despre acest lucru, menționand că "dintre toate incercarile boierilor cea mai de seamă a fost a lui Ghiță Cuțui..., care adunase 600 de voluntari cu care vroia sa ridice pandurii cum făcuse Vladimirescu"
Au alcătuit un plan al răscoalei, asemănător cu acela at lui Vladimirescu, ce cuprindea: mobilizarea și pregatirea maselor din țară pentru a răspunde de indată Ia semnalul dat de conducatori, înarmarea unui numar cât mai mare de adepți din Banat și Transilvania, pătrunderea în țară, cand va fi momentul -pe mai multe direcții o data- și dezlănțuirea răscoalei generale. Nu întâmplător locul de incepere al rascoalei este ales Județul Mehedinți. Au elaborat și o proclamație scrisă în spiritul proclamației lui Tudor
Într-o noapte întunecoasă au venit pe la Orsșova. Ciocnire a avut loc în apropierea râului Motru, cu rezultate nefavorabile răsculaților. După exemplul lui Tudor Vladimirescu, să transforme unele mânăstiri în locuri întârite, au făcut și ei din schitul Topolnița o bază fortificată. Rezistentța răsculaților s-a dovedit dârză pentru aceasta, oamenii stăpânirii renunțând la luptă. Ei doar au înconjurat baza fortificată împiedicând pe răsculați să primească ajutoare și provizii din afară. În felul acesta au început tratativele prin Strâmbeanu, fost vătaf de plai la Cloșani, care se cunoștea cu Simion Mehedințeanu. S-au înțeles să meargă la București, Ghiță Cuțui și Simion Mehedințeanu să-și ceară iertare de la domnitorul Ghică .
Surse: Monografia Comunei Broșteni - CĂPĂȚÎNĂ VICTOR
GHIȚĂ CUȚUI ȘI SIMION MEHEDINȚEANU: CONDAMNAȚI LA MOARTE PRIN SPÂNZURĂTOARE
După înăbușirea Revoluției de la 1821 și reinstaurarea domniilor pământene, s-a urmărit, vreme de aproape 15 ani, prinderea și condamnarea ori uciderea tuturor celor care participaseră la rebeliune. Doi dintre capii revoltelor din Oltenia, Ghiță Cuțui Olteanul și Simion Mehedințeanu, ambii căpitani de panduri în oastea lui Tudor Vladimirescu, s-au ascuns, după 1822, și au continuat să lupte.
Ghiță Cuțui ridicase, pe la 1815, o culă importantă la Broșteni, în lunca Motrului, în amintirea soției sale, răpite de turcii din Ada-Kaleh, care pustiau la acea vreme vestul Olteniei. Ghiță fusese slujitor de plasă și devenise căpetenia răsculaților. Simion găsise refugiu între zidurile Schitului Topolnița și era descris ca fiind o:
“căpetenie dintre apostați la vremea turburării ce s-au urmat aici în țară”
La 1824 cei doi fugari au aflat că oamenii domnului îi caută. Au ajuns în Transilvania, s-au organizat și apoi au revenit în Mehedinţi, controlând zona din jurul mănăstirii Topolnița și l-au arestat pe vătaful plaiului Cloşanilor, pe care l-au pus să scrie o epistolă ispravnicilor de Mehedinţi, prin care solicita trimiterea sumei de 50.000 de taleri pentru răscumpărarea sa. Cei doi căpitani au ameninţat autoritățile că, dacă nu vor plăti răscumpărarea cerută, ei împreună cu pandurii lor vor jefui Mehedințiul şi capitala acestuia, Cerneţi-ul.
Din cauza puternicelor ploi din mai-iunie 1826 şi a numărului mare de potere, pandurii conduși de Ghiță și Simion nu au reuşit să menţină sub control teritoriul din jurul mănăstirii Topolniţa. Au fost obligaţi să se retragă între zidurile mînăstirii, pentru a rezista asediului trupelor de arnăuţi domneşti. Sfârşindu-li-se muniţia şi alimentele, Simion Mehedințeanu şi Ghiţă Cuţui au acceptat negocieri cu vătaful plaiului Cloşanilor pe care îl eliberaseră între timp.
În această împrejurare, cei doi au fost prinși și aduși la Nenciulescu, banul Olteniei, care a stabilit ca răsculaţii să rămînă liberi între zidurle mînăstirii şi să fie aprovizionaţi cu hrană de către autorităţi pentru că Simion și Ghiță doreau să plece la Bucureşti pentru a-i prezenta domnitorului Grigore al IV-lea Ghica revendicările lor.
Sosiţi la Bucureşti pe 10 iulie 1826, cei doi conducători ai mişcării revoluţionare din Oltenia au încercat să obţină o audienţă la domnitor, dar nu au avut succes.
În cele din urmă au fost arestaţi şi supuşi unui regim sever de detenţie. Judecaţi de Divanul domnesc la mijlocul lunii august 1826, au fost condamnaţi Ia moarte prin spânzurătoare, spre a se da prin aceasta ,,pildă celor asemenea lor".
Vor fi spânzuraţi în faţa unei mari mulţimi în dimineaţa zilei de 26 august 1826, în „Târgul din Afară" - Colentina din Bucureşti .
Pedeapsa cu moartea avea să fie desființată prin articolul 289 din Regulamentul Organic, în iulie 1831.
Surse: DOSARE SECRETE
ION GHICA
SCRISORI CĂTRE V. ALECSANDRI
Dar din toate încercările boierilor, cea mai serioasă a fost a lui Ghiţă Cuţui cu Toma Brătianu şi cu serdărul Cristu, care adunase 600 de străini voluntari la pasul Vulcan, cu cari credeau să ridice pandurii, cum făcuse Vladimirescu; dar ei n-au ţinut nici două zile în contra lui Magheru.
La cele dintâi detunături de puşcă au fost părăsiţi de oamenii cu care ajunsese aproape de Cozia. Toma Brătianu şi cu Cristea au fugit la Petroşani, iar nenorocitul Cuţui a căzut cu 20 de tovarăşi în puterea lui Magheru, care i-a dus dinaintea domnului la Bucureşti.
Daţi în judecata divanului, au fost condamnaţi ca culpabili de înaltă trădare, şi Ghiţă Cuţui cu doi tovarăşi au fost spânzuraţi în Târgul de Afară, singura esecutare capitală în tot timpul domniei lui Grigorie vodă.
După această încercare, care se zice că ar fi costat pe boieri 500 000 de lei, împrumutaţi de consulul Pini, acesta, nemaiputând pune temei pe vorbele boierilor, văzând influenţa lor scăzând pe toată ziua şi încrederea ţărilor în domni crescând din ce în ce mai mult, lucrurile luând o cale regulată, a părăsit Sibiul, oropsit chiar de guvernul său.
ION GHICA SCRISOR CĂTRE V. ALECSANDRI - Pag 102-103
Cula Cuțui ilustrată .
Act de boierie.